Sfatul meu pentru cei care viziteaza Londra, e sa faca rost de o bucatarie: fie sa stea la cineva care are dotarea necesara (cum am facut noi), fie sa inchirieze un apartament/studio care are o urma de aragaz, chiuveta si cutit de bucatarie. E mare pacat sa nu profitati de bogatia fabuloasa a magazinelor si pietelor, in special cele cu tenta „etnica”. Cam orice cartier din Londra e bine „asezonat” cu o varietate uimitoare de magazine, pravalii, aprozaruri, macelarii, etc. incarcate cu produse proaspete si de o diversitate greu intalnita: painea cea mai buna e la polonezi, fructele cele mai proaspete la arabi, carnea taiata in cele mai multe feluri la pakistanezi, cele mai multe condimente la indieni etc.
In mod similar, magazinele de bauturi, chiar si cele mai umile, au o buna selectie de vinuri -fie chiar si marile game de retail internationale: Gallo, J.P. Chenet, P. Lehman, Turning Leaf, Cono Sur, Simonsig, you name it, they’ve got it! Evident, selectia va favoriza tarile din fosta sfera de influenta a Commonwealth-ului, insa cu putina munca de teren, se pot identifica usor oferte generoase din Bourgogne, Penedes, Loire, Trentino, ori alte regiuni mai cunoscute ale Europei. Eu am profitat de proximitatea unei bucatarii complet utilate, si de un public doritor sa incerce experimentele mele culinare, si m-am lansat in diverse incercari si fantezii, din care vreau sa relatez doua.
Am taiat un piept mare de pui in cubulete si le-am pus la marinat cu ulei de masline, praf de curry, chimin si un pic de Chardonnay Gallo, in timp ce cioparteam un castron de legume: ceapa verde, ceapa galbena, broccoli, ciuperci, ardei, dovlecei si vinete. Floricelele de broccoli au aterizat in apa clocotita, legumele intr-o tigaie cu ulei de masline incins si puiul intr-o cratita cu unt topit. N-au stat mult timp despartite, ci legumele sotate si inmuiate s-au scurs cu tot cu ulei peste puiul rumenit, s-au mai inabusit impreuna si apoi au primit o doza zdravana de heavy cream -un soi de smantana dulce si groasa. Inca 5 minute, si am depus si broccoli, am stins focul si am pus capacul si le-am lasat impreuna cat timp am asternut masa. Pastele proaspete (alta gaselnita minunata, la raionul de produse fresh) au nevoie de doar patru minute sa devina perfect al dente. Asa o gateala cere neaparat un Chardonnay american cu arome intense, zdravene si pregnante, si cu o aciditate citrica pe final (din pacate n-am foto).
O alta chestie care a iesit bine a fost un fel de tocanita de miel. Am gasit o carne superba la macelaria halal pakistaneza, curatata de pielite si capete, si taiata cubulete. Spalata bine, am stropit-o cu putin otet balsamic si am frecat-o cu ulei de masline, boia si praf de chimin. Am sotat legumele cam ca si in reteta de mai sus, si separat am tras carnea in unt. Secretul e sa fie focul mare la inceput sa prinda putina rumeneala, apoi facut mai mic si lasat sa se inabuse vreo 15 minute, cu o lingura-doua de apa. Intre timp, trebuie fiert orezul (basmati) si scurs bine. Se pun separat la masa si fiecare isi alcatuieste in farfurie propria combinatie de miel, legume si orez, asezonate din belsug cu sosul de la friptura.. Si daca e miel, atunci Pinot Noir de Bourgogne sa fie!
Aegerter este o casa de vinuri ce detine parcele in unele din cele mai bune zone din Cote d’Or: Montrachet, Nuits-Saint-Georges, Clos Vougeot, Corton, etc. Fondatorii, Jean-Luc & Paul au o filozofie ce imbina apararea feroce a traditiilor si spiritului locului, cu folosirea intrumentelor moderne de promovare si gasirea unor noi piete. Au diverse game de vinuri, de la cele destinate micilor restaurante, pana la piese de colectie. Eu am avut ocazia sa am in fata un Aegerter Bourgogne Rouge 2010, pe care l-am deschis la temperatura unei camere englezesti (19 grade) si l-am aerisit scurt. Multe cirese fine in nas, ceva sirop de zmeura si coaja de portocala amara, amestecata cu o nota subtila si calda de cozonac cu scortisoara. In gura e moale si fin, matasos, cu arome de intensitate joasa, tanini discreti si aciditate ridicata pe final. Aromele se dezvolta in pahar, capata nuante mai evoluate -rom si stafide- si nu-si pierde din prospetime chiar daca ramane mai mult timp in pahar. E o alaturare perfecta cu mielul fraged, sosul dulceag din unt topit si carbohidratii orezului, care sa contracareze aciditatea. Unele lucruri raman mereu clasice.