Generos din fire, cum ma stiti, nu las vinurile mai vechi sa se strice pe rafturi si sa cada in uitare. Am simtit un sentiment de compasiune fata de acest batran Chardonnay, care statea pe raftul cu lichidari de stoc al unui magazin de vinuri, fiind probabil printre ultimele sticle. Am decis sa-i mai dau o sansa, sa-i acord un sfarsit onorabil si demn, asa cum merita orice vin: in pahar, alaturi de un preparat potrivit.

Nu mi-am facut insa iluzii ca voi gasi cine stie ce revelatie in sticla verzuie, cu eticheta usor stearsa: Chardonnay 2007, de la Zoltan si Matyas Szoke, mai vechile cunostinte din regiunea Matra, din Ungaria. Totusi, e vorba de sapte ani trecuti peste acest vin, chiar daca putem presupune ca a fost pastrat in conditii corespunzatoare. Nici pedigree-ul, nici regiunea ori ascendenta nu-l recomanda pentru o invechire indelungata. Asadar, mai mult instinct si loterie, dupa cum va spuneam in articolul trecut, cel cu super-puterile.

Asa cum ma ateptam, vinul are un serios inceput de oxidare, iar aromele s-au inmuiat, nemaifiind sustinute corespunzator de structura aciditatii. Baubil si prezentabil totusi, am decis sa-l salvez, alaturandu-l unui preparat are sa-i compenseze defectele si sa-l puna in valoare: salata de spanac tanar, cu ridichi, branza de capra La Colline, alune proaspat prajite, si ulei de bostan.

salata de spanac cu ridichi

alune in tigaie

branza de capra La Colline

Nici nu se poate numi reteta ceea ce am facut eu mai jos, insa trec niste indicatii aproximative, din constiinciozitate: vreo 2-300 g spanac tanar, bine spalat, o legatura de ridichi tinere taiate felii subtiri, un rulou de branza de capra sfaramata, arahide verzi prajite in tigaia fara ulei pana incep sa pocneasca usor ca si popcorn-ul, si un dressing din vreo doua linguri de ulei de bostan, o lingura de ulei de masline si una de otet balsamic. Sare si mirodenii dupa gust, mie mi-a placut sa adaug cimbru uscat, chimen si niste paprika. Se amesteca usor, ca sa ramana frunzele intregi.

Farmecul acestui preparat vine la fel de mult din alaturarea aromelor (spanacul amarui, braza iute cu aroma rustica, alunele toasted, uleiul fin), cat si din texturile contrastante (crocant, moale, fibros, etc.). Peste toate acestea, vine vinul, cu culoarea soarelui de septembrie, cu aromele sale supracoapte, usor dulcege, moi, de sfarsit de vara, cu aciditatea joasa, cu finalul acela amarui tipic vinurilor albe imbatranite, ce aduce a pliculet de ceai lasat prea mult in ceasca.

Si intr-o sambata la amiaza, o mana de ingrediente si o sticla veche de vin au facut impreuna un lucru frumos.