Prietenia dintre pastrav si Feteasca
S-au vazut si s-au placut de prima data, de cand erau impreuna pe rafturile frigiderului. Ea -cu gat lung, cu umeri evazati, cu o eticheta simpla si eleganta de „lady”, cu o mica brosa in forma de ciorchine , statea pe raftul de sus, culcata, cu broboane aburite care conturau forma alungita si se adunau intr-o picatura rusinata la baza capisonului. El -argintiu si suplu, subtirel dar totusi bine facut, cu o privire mata si misterioasa de rapitor dintr-un torent de munte, cu un curcubeu abia ghicit pe solzii de langa inotatoarele puternice- astepta rabdator pe raftul de jos, sub o folie transparenta sa-i vina momentul.
Feteasca Regala Gramma
Mai intai a fost o lamaie care l-a inviorat cu sucul ei racoritor, facandu-l sa se trezeasca din letargie si sa fie mai atent la caldura ce se simtea prin usa intredeschisa a cuptorului si la tava mazgalita neglijent cu ulei de masline, aruncata stramb langa aragaz. A stranutat putin la dupa praful de piper ce izbucnea din rasnita, niste frunze contorsionate de cimbru si rozmarin i-au aterizat pe coada, si apoi un norisor alb de sare fina s-a aseat peste el si ceilalti din tava. N-avea cum sa mai vada fasiile de morcovi si pastarnac presarate prin colturi pentru ca era deja prea inghesuit intre peretii subtiri de inox.
A infiorat-o putin caldura bucatariei cand a iesit din frigider, si s-a sezat ezitant in picioare, nici aproape nici depare, pe marginea bufetului, in timp ce in fata ei se vedea de sub o carpa manerul unui tirbuson si cu un clinchet s-a lipit de ea un pahar larg si subtire. ‘Nu prea se potriveste’ pufni ea, insa nu apuca sa se admire in cristalul sonor ca brusc partea de sus ii fu dezvelita si se trezi cu capisonul atarnand intr-o parte ca o coafura nereusita. Un suspin scurt si fin e tot ce s-a auzit si paharul incepu sa se coloreze, reflectand stins varful spiralei ce se izea din capatul dopului de pluta imaculat.
S-au trezit unul peste altul fara nici un fel de ceremonie: lichidul galben pal cu vagi iriatii verzui curgea in tava peste capetele pastravilor, in timp ce un vag miros de iarba uda, laptuca si corcoduse verzi se ridica pana la nas din paharul larg. Inca o lingura-doua de ulei de masline, inca un praf de sare si niste felii de lamaie si au aterizat pe gratarul din mijloc, transpirand copios la o tempertura medie. Au stat acolo pret de vreo trei pahare: vinul s-a mai incalzit si a scuturat impresiile de arome verzi si neterminate, aruncand in gura mere de vara, ceva caise necoapte, parca un pic de coaja de lamaie (dar s-ar putea sa fie de la lamai pestelui) si o aroma distincta de ceai verde. Astringenta inca ridicata, mineralitate cat incape , insa e mai moale si mai fluida decat cea degustata in caldura de asta vara, parca nu mai e aceeasi Feteasca Regala Gramma 2011.
Vin alb Gramma
Din farfurie si din pahar pana-n gura e doar un pas -un gest mai bine zis- si in mai putin timp decat mi-a luat sa scriu randurile de mai sus, ambele erau goale. Un final ‘in coada de peste’ cu farfuria manjita de sos, sticla inclinata pentru a nu stiu cat-a oara spre pahar, si celalta mana cautand o bucata de paine. Vinul si pestele s-au amestecat in gura si-n farfurie intr-un dans feeric al uniunii celeste ….ok, sa nu exageram! Se potrivesc bine, ambele au arome fine, lipsite de ‘grasime’ si consistenta, culoarea palida le complementeaza si lamaia le uneste. As indrazni sa spun ca pastravul cu Feteasca Regala sunt o combinatie clasica a bucatariei romanesti, incercata, dovedita, si supusa unor infinite variatiuni.
Pentru un episod viitor imi propun un exercitiu mai decadent si senzual, care presimt ca va fi ceva mai mult decat o joaca nevinovata: o Feteasca Regala baricata, cu icre de pastrav. Va urma?
Vinul din Cluj 
o combinatie de zile mari 🙂
Imbatabil daca e preparat corect!
Maximmmmmm!!!!!
Maxima placere, atat gustul cat si …scrisul depre el 🙂 E un vin care ma inspira