Dupa cum se stie, vesnicia s-a nascut la tara, atat in sens metafizic, cat si in sens practic: dincolo de perpetuarea traditiilor si a unui bogat imaginar, ceea ce admir la identitatea rustica este frugalitatea, reducerea la esenta, refolosirea oricarui element. Presati de nevoi si stramtorati de lipsuri, taranii au inventat  multi-tasking-ul si multi-usage-ul. Obiectele lor sunt facute cu minimul necesar de resurse si efort si sunt prelucrate doar atat cat sa nu para grosolane. Durabilitatea se masoara in generatii, si fiecare generatie ii va adauga o noua utilizare pe langa cele existente deja.

Putine lucruri dispar de-a lungul timpului din inventarul unei gospodarii taranesti -in special cele din poala muntelui- fiind atat de mult reduse la esenta; in acelasi mod, putine obiecte sunt in plus ori pot fi scoase de la locul lor fara a dezechilibra acest mic univers. Caci gospodaria taraneasca este un mic univers, traind intr-un prezent continuu, care recicleaza continuu resursele disponibile, pana cand se transforma din nou in pamant.

Revenind la tema blogului de fata, vinul, acest Sauvignonasse 2012 de la Crama Bauer este

unul din vinurile cele mai reduse la esenta pe care le-am baut vreodata. Doar 3-4 arome, o textura aspra, o aciditate metalica, neiertatoare. Aromele sunt simple, unilaterale, distinct creionate, ca si personajele din cartile pentru copii: stii clar cu cine ai de-a face, si care e eroul cel bun.

Cu toate acestea, avem de-a face cu o lectura bogata, cu arome carismatice, aspre si dintr-o bucata: mere verzi de vara, socata, radacina de telina, lamai coapte. Ele se intiparesc clar in mintea „cititorului” cu o deosebita putere, ca si „Praslea”, „Greuceanu” ori alte personaje. Este adevarat ca aciditatea inalta cateodata pare sa grabeasca firul „povestii” venind cu niste arome taioase, metalice, ca un baltag.

Este insa un vin realizat la modul cel mai esential, fara inflorituri si interpretari metafizice. Nici n-ar avea cu ce: cei 11.5% alcool si 0.8 grame de zahar/l sunt inscriptionate la vedere pe eticheta minimalista, alba cu scris negru, iar culoarea e de un galben-verzui intens, de culoarea ceaiului japonez. Face exact ceea ce trebuie sa faca: racoreste, curata gura, linisteste sufletul dupa munca pamantului.

Polivalenta se manifesta si in asocierile culinare: merge de minune cu niste bucate mai neaose –sarmalute taranesti. Aciditatea ridicata le reduce greutatea si le face fragede, iar aromele merg de minune cu textura aspra a verzei, si ambele merg bine cu liniste si suflet impacat.

Bauer dragonul

cuptorul de paine

Bauer in fereastra

Sauvignonasse Bauer

Bauer stalpul casei

Bauer si baltagul

Bauer in grinda

sarmale taranesti